Miraj în Canotaj (1) - Costul Performanței

Poate cel mai bine păstrat secret din sportul Românesc este că costul performanței canotajului în România este printre cele mai mari din lume

România face performanță în canotaj, și se vorbește des despre managementul extraordinar al federației de către dna Lipă, sau despre puterea de sacrificiu fără margini a sportivilor, departe de familii unsprezece luni pe an și cu palmele însângerate.

Fără intenția de a contesta performanțele intrinseci, sau de a le minimaliza, așa cum mai nou fac alții, în această serie de postări despre canotajul românesc voi urmări să pun lucrurile în perspectivă din unghiuri mai puțin abordate.

---

În cele de mai jos voi arăta cu cifre că performanțele în canotaj ale României se obțin extraordinar de scump, cu atat mai mult atunci când comparăm cu alte țări mult mai bogate ca noi.

Un canotor român calificat la Jocurile Olimpice ne costă aproximativ €275,000 pe an sau €827,000 pe ciclu olimpic, iar o medalie aproximativ €7.5 milioane euro.

Pentru a pune lucrurile în perspectivă, tot bugetul alocat din bani publici către FR Box a fost în 2023 de €1.3 milioane euro. Canotajul ca sport olimpic e scump, dar să fie oare mai scump la Snagov Baza Nouă decât în Olanda sau în Australia ?

Romania a deplasat 45 de sportivi la Paris, însă dintre aceștia 6 nu au concurat în nicio probă, deoarece s-a preferat să se “dubleze”. În calculele de mai sus i-am inclus totuși pe toți 45. Pentru Australia și Țările de Jos nu am numărat sportivii calificați și medaliile de la para-rowing, desi bugetele respective includ para-rowing-ul.

Motivele care reies sunt patru :

1. FRC alege să țină sportivii 10 luni pe an în pregătire centralizată, chiar și în anii neolimpici, iar 3-4 luni pe an, iarna, pregătirea se face în Italia. Evident, acest lux costă.

2. Premierile și rentele reprezintă un cost disproporționat de mare, pe care alte federații naționale nu îl au. Este de discutat dacă ai noștri canotori ar fi dispuși să tragă doar pentru sute de mii, și nu doar pentru zeci de mii de euro pe an, cu masa și cazarea asigurate, uneori și cu joburi în poliție și armată.

3. Remunerațiile din surse multiple pentru aceeași sportivi sau antrenori, pentru același job. Un canotor de la lotul olimpic își poate lua lunar și indemnizație de lot de la federație, și salariu de angajat in MApN sau MAI, și poate avea și contract de activitate sportivă cu clubul.

4. Cluburile mari bucureștene nu sunt decât un alt canal prin care sunt plătiți antrenorii și canotorii de la lot, ele neavând rol de a dezvolta la firul ierbii canotajul, în ciuda bugetelor mari de care dispun.

Detalii mai jos :

---

Un articol¹ recent din presa sportivă australiană deplânge costurile mari cu finanțarea canotajului din banii contribuabilului, față de rezultatele “dezamăgitoare” din acest ciclu olimpic ale Rowing Australia.

Autorii remarcă faptul că spre deosebire de Tokyo, de unde Australia a venit acasă cu 4 medalii din 9 bărci calificate, anul acesta a obținut doar o medalie de bronz la Paris², cele mai slabe rezultate pentru Rowing Australia de la jocurile de la Seul 1988.

Sursa foto : CODE Sports

În cei 3 ani de după Tokyo și pana la Paris, subvenția din bani publici pentru lotul olimpic australian a fost de A$29 milioane (aproximativ €18.3 milioane de euro, adică €6.1 mil pe an), iar la 35 de sportivi care au concurat plus 2 rezerve, vine un cost grosier de €0.5 milioane euro per canotor calificat, pentru acest ciclu olimpic.

“Poftim ! România face performanță mai ieftină !” Oare ?

Reacția multor oameni din canotajul românesc la vederea acestui articol care s-a “viralizat” a fost : “Poftim ! Să mai zică cineva ceva - România a calificat 45 de sportivi, si a obținut 5 medalii la Paris.”

Eu chiar sunt “specialist în bugete”, deci dau curs îndemnului dlui Alupei și analizez mai jos cât ne costă performanța în canotajul românesc.

În primul rand este important de clarificat, pentru cititorii neavizați, care este structura și care sunt multiplele canale ale subvențiilor publice pentru canotaj (și prin extensie pentru orice sport olimpic) în România :

Banii publici vin către canotaj pe următoarele canale :

1. Subvenții pentru Federație de la ANS (MTS) si COSR

2. Subvenții pentru secțiile de canotaj ale cluburilor bucureștene (Steaua, Dinamo, Rapid, CSMB)

3. Premieri pentru performanțe acordate sportivilor și antrenorilor

4. Angajări în poliție și armată pentru unii sportivi și antrenori³

5. Rente viagere pentru foștii campioni care nu mai sunt in activitate⁴.

Să le luăm pe rând :

1. Bugetul FRC

Federația Română de Canotaj a primit de la ANS și COSR următoarele sume în perioada 2021-2024, adică în “ciclul olimpic Paris” :

Ce subvenții cheltuiește FRC pe “high performance”. Valorile pt 2024 sunt estimate

Ce ne interesează de aici este ceea ce Rowing Australia numește “high performance expenses”, deci cheltuieli cu secțiunea “sport de performanță”. Din păcate, de prin 2019 FRC (altfel o federație rezonabil de transparentă în peisajul opac al sportului românesc) a încetat să mai detalieze în raportul cenzorului categoriile de cheltuieli, dar știm că pană atunci cheltuielile cu “pregătire loturi” și “calendar național și internațional” făceau cumulat cam 75% din buget⁵.

Observăm astfel că pentru ciclul olimpic Paris, FRC a cheltuit din subvenții cam €15,000,000⁶ pe echivalentul a ceea ce Rowing Australia numește “high performance” , adică în România “pregatire loturi si calendar international”.

Poate părea mult, dar sa nu uităm că lotul olimpic merge în pregătire centralizată an de an în Italia, unde stă cam 4-5 luni pe an.

Iată ce frumos si transparent isi prezinta Rowing Australia datele financiare.Sumele sunt in dolari australieni.

2. Subvențiile pt secțiile de canotaj ale cluburilor și angajările în ministere

După cum am arătat într-o postare anterioară, la canotaj, cele 4 mari cluburi Bucureștene - Steaua, Dinamo, Rapid si CSMB, care împreună primesc subvenții mai mari decat toate federațiile olimpice la un loc, nu fac decât să legitimeze canotori de lot național deja consacrați, care nici nu trec vreodată pe la club sa facă vreun antrenament, fiind mereu la lot, în pregătire centralizată.

Mai mult, Rapid, CSM București și Steaua nici măcar nu au secție de juniori la canotaj. Ar fi prea obositor, și algoritmul de finanțare, gândit de geniile luminate care gestionează banii publici pentru sport în România, recompensează cu subvenții cluburile care au mai mulți campioni trecuți cu numele (adică legitimați) printre sportivii clubului, nu câți copii ai format.

Ce vreau să spun este că putem să asimilăm cu un grad mare de încredere aproape întregul buget al secțiilor de canotaj ale acestor cluburi cu cheltuieli pentru “high performance” in canotaj, majoritatea banilor mergând în contracte de activitate sportivă și premieri statutare pentru sportivii și antrenorii de la lotul național.

Iată spre exemplu cât a cheltuit Dinamo, cu cei 9 canotori⁷ și 4 antrenori de lot național pe care îi are legitimați și care erau și angajați în minister⁸ :

Totalul cheltuielilor este de fapt subestimat, deoarece exista alți 17 canotori de lot olimpic legitimati la Dinamo, neinclusi mai sus, deoarece nefiind și angajați în MAI, nu depun declarații de avere, primind insa premieri si avand contracte de activitate sportiva (CAS)

Așadar cam €900,000 în 2 ani pentru canotorii de la Dinamo, și presupunând foarte rezonabil că și la CSA Steaua situația se oglindește perfect, plus €200,000 de la CS Rapid⁹, ne dau peste €2,000,000 în doi ani de subvenții publice cheltuite dinspre cluburi cu canotorii și antrenorii de lot. Extrapolând și pentru 2024¹⁰, avem un total de €3,000,000 de la cluburi pentru ciclul olimpic Paris, pentru canotaj (excluzând premierile olimpice, pe care le vom adresa mai jos).

Estimarea este foarte conservatoare, deoarece știm că la Dinamo sunt legitimați încă 17 alți canotori de lot olimpic care primesc și ei premieri și au contracte de activitate sportivă, doar că nu depun declarații de avere. Același lucru este valabil și pentru cei de la CSA Steaua.

3. Premierile pentru performanțe

Australian Olympic Committee premiază medaliile olimpice cu A$20,000 pentru aur, A$15,000 pentru argint, and A$10,000 pentru bronz. Medaliile de la campionatele mondiale nu se premiază.

În România, COSR-ul pentru JO si ANS-ul pentru europene și mondiale premiază fiecare sportiv și antrenor cu următoarele sume neimpozabile :

România a obținut la Paris rezultate foarte bune la canotaj: două medalii de aur, trei de argint, trei locuri 4 și un loc 5.

Nu ne plângem, dar acestea vor trebui să fie premiate consistent, conform legilor noastre generoase : Calculând premierile, și adăugând un antrenor premiat pentru fiecare barcă¹¹, ajungem la un total de €4,000,000 premieri COSR pentru canotaj.

Știm de asemenea că sportivii și antrenorii vor fi premiați cu încă până la 50% din sumele de la COSR de către cluburi. Dinamo deja a anunțat că va premia în cuantum maxim, și așa a facut-o și pentru sportivii de pe locurile 1-6 de la Tokyo. Mai adăugăm astfel €2,000,000 de la cluburi pentru canotori, pentru JO Paris.

În plus, ANS premiază pentru locurile 1-6 la campionatele mondiale și europene, iar pentru 2022, 2023 si 2024, aceste premieri aferente canotajului au fost de 12.88, 9.76 si respectiv 8.85 milioane lei, adică aproximativ €6.35 milioane euro. Și la această sumă se adaugă pană la 50% premieri de la cluburi, însă le-am prins deja parțial în bugetele cluburilor mai sus.

Să recapitulăm :

€4,000,000 premieri JO Paris de la COSR

€2,000,000 premieri JO Paris de la cluburi

€6,350,000 premieri ANS pentru mondiale si europene 2022-2024

Total premieri din surse publice pt canotaj în ciclul olimpic Paris : €12,350,000

Aici se impune să clarific ceva : este fără niciun dubiu un lucru excelent că avem performanțe la canotaj, nimeni nu contestă asta. Premierile de mai sus ar fi fost, conform legii, la fel de mari pentru orice alt sport olimpic care ar fi avut performanțele canotajului. Canotajul este aici practic “victima” propriului success. Însă aceste premieri se adună fără îndoială la costul performanței, lucru pe care îl analizăm aici.

Dacă doar cu stimulente și premieri în asemenea cuantum ar fi dispuși canotorii să tragă pentru performanță și dacă nu cumva guvernul ar putea dimensiona stimulentele mai inteligent, este o discuție pentru o postare viitoare.

4. Rentele viagere

În sportul românesc, performanțele de azi, generează Statului peste cel mult 7-10 ani obligații de plată de lungă durată sub forma rentelor viagere. Doar anul acesta, cel puțin 4 canotori români din lotul olimpic se vor retrage din activitate la vârste cuprinse între 28 si 32 de ani, și vor fi eligibili pentru a primi rente viagere pentru tot restul vieții¹².

Între Septembrie 2021 (după Tokyo) și Iulie 2024 (până la Paris), costurile cu rentele viagere pentru foștii campioni din canotaj a fost de 33,688,756 lei, adica €6.9 milioane euro.

Recapitulare - Totalul costurilor pentru canotaj în ciclul Paris :

Buget federație cheltuit pe “high performance” : €15,000,000

Bugete secții de canotaj ale cluburilor¹³ : €3,000,000

Premieri COSR pt Paris : €4,000,000

Premieri cluburi pt Paris : €2,000,000

Premieri ANS pt mondiale și europene : €6,350,000

Rente viagere : €6,900,000

TOTAL : €37,250,000

Per sportiv calificat, asta vine ~ €827,000 , iar per medalie ~ €7,450,000

Revenind la comparația cu Australia, nu pare că mai stăm așa bine.

Cu toate astea, se va zice, “măcar noi am luat 5 medalii, australienii au luat una singură”. Avantaj noi ?

Ok, haideți să adăugăm, de dragul discuției, și Țările de Jos, care au ieșit pe locul 1 la regata olimpica de la Paris, cu 8 medalii și au avut 33 canotori calificați. Ei primesc doar €2 milioane pe an subvenție de la comitetul olimpic¹⁴, și per total cheltuiesc numai €3.2 milioane pe an pentru pregătirea loturilor. Per total, pentru ciclul Paris, au cheltuit cam €10,000,000 cu “high performance” la canotaj. Am uitat să spun : olandezii nu acordă premieri, angajări în armată sau rente viagere.

Sigur, se poate vorbi despre baza de selecție mult mai mare a acestor două țări, de numărul mai mare de practicanți, de faptul că ei au multe cluburi amatoare și universitare.

Dar oare nu este tocmai menirea unui manager luminat și vizionar să dezvolte pe orizontală acest sport, care de altfel se scaldă efectiv în milioane de euro de la buget, însă nu trece de ani de zile de 700-800¹⁵ de sportivi legitimați și 20-25 de cluburi la nivel de țară ? Dacă din cele 19 milioane de euro care au mers “pe buzunar”, sub formă de premieri și rente în ultimii 3 ani, măcar un sfert s-ar întoarce sau s-ar opri pentru dezvoltarea canotajului în toată țara, lucrurile poate ar arăta altfel.

---

În episoadele viitoare ale acestei serii, voi vorbi despre alți câțiva mari “elefanți” din cameră ai canotajului Românesc, dar și despre ceea ce face bine FRC însă nu primește laude suficiente.

1. Articolul fără paywall, in pdf, aici.

2. Autorii omit să numere și cele două medalii, aur și bronz, obtinute de Rowing Australia la para-rowing, la Jocurile Paralimpice. Bugetul menționat include și cheltuielile cu lotul de para-rowing.

3. Aceste angajări se desfășoară în paralel cu activitatea sportivă a acestora, deși niciunul nu prestează în realitate și munca de militar sau polițist, pe langa antrenamentele cu lotul.

4. Poate fi discutabil dacă vrem să includem sau nu rentele în comparația cu bugetul de high-performance al Rowing Australia, dat fiind faptul că rentele de azi sunt plătite pentru performanțele sportivilor din trecut. Insă ele reprezinta totusi un “cost” al performantei in Romania, și deci ajuta la comparatia cu efortul de bani publici pentru medalii intre cele doua tari.

5. Iată ce frumos detalia FRC în raportul cenzorului, categoriile de cheltuieli pe 2019. S-a dus cu transparența.

6. Am estimat cheltuielile cu loturile ca fiind 75% din finanțarea primită, așa cum reiese din anii precedenti.

7. Este vorba despre Ionela Cozmiuc, Marius Cozmiuc, Denisa Tilvescu, Maria Tivodariu, Ancuta Bodnar, Sergiu Bejan, Madalina Beres, Amalia Beres si Vlad Aiacoboaie. Intre timp, ultimul nu mai practică sport de performantă și a trecut în profesional, însă a fost angajată în Septembrie 2022 canotoarea Roxana Anghel.

8. Sursa datelor : http://www.csdinamo.eu/declaratii-avere-dinamo

9. Conform răspunsului la cererea de informații publice.

10. Extrapolăm cu un an întreg, pentru că deși JO Paris s-au desfășurat în Iulie, avem o ramasita și din August 2021 după Tokyo, până în Decembrie 2021.

11. In realitate, știm din ștatele de plată COSR pt Tokyo că s-au premiat cate doi antrenori pe barcă clasată 1-6. Deci din nou, premierile sunt estimate foarte conservator.

12. Cu toții au acumulat ani buni de vechime în poliție sau armată, fiind angajati si platiti in perioada cat erau sportivi. In plus, au primit premierile aferente performanțelor de la momentul respectiv, după cum am arătat mai sus.

13. Includ salariile în politie si armata ale sportivilor și antrenorilor angajați.

14. Datele sunt aici.

15. Cu indulgență. In realitate, “practicanți activi” - adică cei care au participat măcar o data la o competiție in ultimul an, sunt mult mai putini.